Sfaturi Gratis – Cum să faci suc de soc

scris de Cristi Mosora în 18 iunie, 2010

Sunt sigur că şi tu ai metodele tale de relaxare, de deconectare de la stresul cotidian. Eu, mai ales de când am început proiectul LucruriGratis, am ajuns să petrec şi câte 12 ore pe zi în faţa calculatorului. Cum am şi alte probleme de rezolvat, şi tensiunea s-a tot acumulat, la un moment dat mi-a fost clar că trebuie să îmi găsesc cât mai multe moduri în care să îmi petrec puţinul timp liber rămas cât mai satisfăcător, pentru a-mi reîncărca bateriile.

Norocul face să locuiesc în Răcădău (Braşov), foarte aproape de pădure, aşa că am înlocuit mersul pe munte (presupune mai mult timp şi efort – dar merită din plin) cu care mă delectam anii trecuti, cu trailrunning (alergare pe poteci). Am înlocuit escalada pe stâncă şi la panoul articifial cu căţăratul în copaci – unde scrie că dacă ai trecut de 14 ani nu mai ai voie să te joci ca un copil? :). Nu e acelaşi lucru, ştiu, şi de câte ori am ocazia şi dispoziţia, şi văd că nu sunt probleme presante cu site-ul sau nu sunt multe oferte de aprobat, încerc să îmi rup câte jumătate de zi să îmi încarc bateriile făcând o tură pe munte sau la Pietrele lui Solomon, la căţărat.

Acum vreo două săptămâni, spre seară, cerul era încărcat de nori grei, dar vezi şi tu cât de aproape este pădurea, cât de mult putea să mă ploua de acolo până înapoi acasă?

M-am echipat, şi am pornit fără să mai stau pe gânduri. Am trecut de blocuri, am traversat strada, am păşit în pădure. Am înaintat câţiva metri, şi dintr-o dată tot zgomotul oraşului a fost înlocuit de ciripit de păsări. Nu se mai simţea cum bate vântul, nici norii nu se mai puteau vedea, eram într-o altă lume. Mi-am urmat traseul obişnuit, de-a lungul unei poteci (marcaj  cruce galbenă, merge spre Postăvarul), şi am alergat vreo 2 kilometri, până la primul urcuş mai abrupt, unde am început să gâfâi şi m-am comutat pe modulul “mers hai-hui”. Ăsta e momentul în care mintea începe să te plimbe prin toate problemele pe care le cari dupa tine zi de zi, începi să vizualizezi soluţii, cauţi alternative, apoi te trezeşti că sari de la un gând la altul, şi pe masură ce le tot schimbi începi să le pierzi şirul. La un moment dat te trezeşti că nu te mai gândeşti la nimic, şi între timp ai mai parcurs câţiva kilometri, a mai trecut o jumătate de oră.

M-am trezit lângă un arbore destul de înalt cât să constituie o provocare, şi cu crengi solide şi numai bine poziţionate ca să poată fi escaladat. La urcare nu îmi este frică niciodată, sunt tot timpul concentrat la următoarea priză (în cazul ăsta cracă, ciot, denivelare în scoarţă). Primii 2-3 metri sunt mai dificili, până ajungi în coronament, apoi nu îţi vine să crezi cât de simplu este totul. Te mai zgârii, îţi mai alunecă piciorul, se mai rupe câte o creangă uscată, dar eşti prea concentrat ca să conştientizezi detaliile astea. Ajungi sus, şi te apucă sentimentul de satisfacţie. L-ai încercat vreodată?

E plăcut să simţi cum te leagană vântul, îmi place senzaţia de a fi la înălţime şi de a privi în gol dedesubt. Am tot zis că îmi cumpăr un hamac din plasă şi trag un pui de somn, suspendat într-un arbore, într-o zi (încă nu ştiu cum o să pot să mă aşez în el, suspendat fiind, în fine, detalii…).

După câteva minute de lenevit acolo, am început să îmi pierd răbdarea, şi să simt că e timpul să mă întorc. M-au apucat emoţiile, începea să se întunece, şi este mai dificil să vezi pe unde cobori.  A contribuit şi faptul că pe la ora 21 încep să coboare urşii spre cartier, să scormonească prin containere. Acolo sunt paşnici, îşi văd de mâncarea lor, poţi să îţi faci poze cu ei la 3 metri de tine, dar în pădure nu mă încântă prea tare ideea de a mă întâlni cu ursoaica şi puii. Ca să fiu sincer, de fiecare dată când mă descaţăr am emoţii. Dacă la urcare mă concentrez pe reuşită (să ajung cât mai sus, acolo unde pot să încalec o cracă şi să stau comod), iar când ajung acolo endorfinele (hormonii fericirii) îşi spun cuvântul şi mă recompensează cu o stare de mulţumire, lucrurile se schimbă la coborâre. Efectul endorfinelor a trecut, iar reuşita înseamnă să ajungi jos, fără să cazi şi să îţi rupi ceva – deja ai o piedică mentală, frica (tema de meditaţie). Deci da, încă îmi e frică la coborare, cu sau fără amurg şi urşi (cu toate că am făcut sute de coborâri în rapel, căderi în coardă de pe stancă, lucru la înălţime).

Ca de fiecare dată, am ajuns cu bine jos, m-am bătut pe umăr că mi-a ieşit cum trebuie, i-am mulţumit arborelui că m-a primit şi că nu a dat cu mine de pământ. În pădure se întunecă mult mai repede, aşa că trebuia să mă grăbesc dacă vroiam să nu mă apuce întunericul pe potecă. Mă aşteptau cam 5 kilometri până acasă, dar cum eram la coborâre, în 15 minute ar fi trebuit să îi parcurg fără probleme. Aşa că am pornit, încercând să ignor toate buturugile care din cauza luminii tot mai slabe şi a vitezei, păreau nişte dihănii blănoase. La un moment dat, la vreun kilometru de ieşirea din pădure, m-a izbit. Brusc, m-au năpădit amintiri din copilarie, mirosuri familiare. Tu când ai băut ultima dată suc de soc? La mine au trecut vreo 15-20 ani (excludem Fanta Shokata), îmi aduc aminte cum făceau bunicii mei, vara, tot timpul mi s-a părut o chestie foarte complicată. Acum, probabil de la creşterea presiunii aerului, de la faptul că se întuneca şi aerul era mai rece, florile de soc, pe care nu le observasem prima dată, aveau un parfum foarte puternic.

În momentul ăla nu m-au mai interesat urşii, nu a mai contat că se întuneca, am scos o punguţă şi am început să culeg flori de soc. Foarte ciudat creierul omului, în momentul în care te preocupă ceva, cât de banal, poţi să uiţi de toate fricile de moment (tema de meditaţie). Restul de drum nu am mai avut curaj sa alerg, era deja semi-întuneric, îmi era frică să dau buzna peste blănoşi, aşa că am mers normal, ca să le dau şansa să ma audă şi să mă evite (sălbăticiunile astea sunt nişte finuţe, preferă să se ferească din calea ta, daca le dai de ales). Din când în când, mai săream peste câte un obstacol de pe potecă, se desfăcea gura pungii şi ieşea din nou parfumul puternic de soc, gândul meu era la reţeta de făcut sucul de soc.

Acum, că am terminat introducerea, să trecem la treburi serioase:

Cum se face sucul de soc?

  • Am scos din beci un borcan de 10 litri (ştiam eu că e bine să îl păstrez)
  • Am curăţat 4 lămâi de coaja, pe care am tăiat-o felii, apoi am stors lămâile
  • Am fiert 3 litri de apă, în care am adăugat 1 kilogram de zahăr (în felul acesta cică se transformă zahărul în zaharuri mai simple, şi se grăbeşte procesul de fermentare)
  • Am spălat florile de soc, sub jetul de apă
  • Am adăugat în borcan 10 flori de soc, zeama de la cele 4 lămâi stoarse, şi cojile de lămâie , apoi am turnat cei 3 litri de apă îndulcită
  • Am completat cu încă 5 litri de apă rece, de la robinet
  • Am acoperit borcanul cu un strat de tifon pe care l-am prins cu un elastic, apoi am aşezat borcanul în balcon (un loc calduros, insorit – balconul nostru este închis)
  • L-am lăsat să fermenteze vreo 5-6 zile,  timp în care am amestecat conţinutul cu o lingură, de 2 ori pe zi (poţi să guşti, îl laşi până când ţi se pare destul de acidulat)
  • Azi am strecurat sucul, l-am turnat în bidoane, şi l-am băgat la frigider. Cică rezistă vreo 1-2 luni ţinut la rece, numai bine te racoreşti cu el peste vară, până apar pepenii :D

M-am gândit să scriu despre reţeta pentru sucul de soc când am observat ofertele cu borcane pentru murături/gemuri (oferta 1 şi oferta 2 – ambele cu predare în Braşov, expiră în câteva zile – aviz amatorilor). Aştept să apară cineva care să îmi ofere sfaturi gratuite despre cum se face dulceaţa de vişine :) Sau să îmi dea şi alte idei de activităţi faine prin care poţi să îţi încarci bateriile şi să îţi linişteşti mintea. Sigur ştii şi tu o reţetă faină de prăjituri, sau de gătit ceva bun, sau poţi împărtăşi comunităţii LucruriGratis nişte sfaturi gratuite pentru reparat bicicleta, completat cubul Rubik sau plantarea răsadurilor de căpşuni.

Recomandă:
Articol din categoria
Proiecte și Pasiuni, Sfaturi gratis
7 Comentarii
  1. Aveti concurenta… a mai aparut un site asemanator…
    Totul Gratis … google it

  2. Avem mai multa “concurenta”, si este bine, dar totulgratis.com nu ne este concurent noua, ci site-ului egratis.biz. La ei gasesti promotii de la firme: stickere, brosuri, cd-uri de prezentare, mostre, invitatii pentru “afaceri de succes” din online, gen fa-ti un cont si castiga 1000 euro lunar lucrand de acasa (oferte pe care eu nu le aprob pe http://www.lucrurigratis.ro), invitatii la site-uri de torrente, retele MLM, sms-uri, anunturi, etc. Tot felul de chestii utile :)

  3. danielle permalink

    Super povestioara, Cristi. E fain ca nu tii cont de varsta (nu ca ai fi tu batran). Eu ma plimb cu bicicleta, la fel ca tine am nevoie de miscare in aer liber ca sa ma simt intreaga la cap.

  4. Sucul de soc imi aduce aminte de copilarie. A trecut ceva timp de cand nu am mai baut asa ceva :D offtopic: trebuie sa incepi sa scrii romane, la cat de lung e articolul asta :)))


Trackbacks & Pingbacks

  1. Tweets that mention Suc de soc | blogul LucruriGratis -- Topsy.com
  2. Suc de soc | Incarca-ti bateriile cu VARTA
  3. Ovidiu Eftimie » Cocktail eco

Lasă un comentariu

Observaţie: Este permisă codarea XHTML.