Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in C:\www_apache\lucrurigratis.com\public_html\wp-includes\class-wp-hook.php on line 286

Despre societatea bazată pe daruri

scris de Cristi Mosora în 24 aprilie, 2012

mama naturaPoate ești curios de ce se întâmplă lucrurile așa și nu altfel, de ce ne confruntăm cu o criză a bio-diversității, de ce forăm în continuare după petrol când acesta poluează atmosfera și cauzează deversări de țiței. Dacă te tot întrebi „de ce?„, răspunsul la care vei ajunge de fiecare dată când aprofundezi problema este întotdeauna același: banii.

[notă: dacă ești genul de om care în loc să citească o carte preferă să vadă filmul, sari direct la sfârșitul articolului]

Se vorbește foarte mult despre ideea sinelui. Fiecare cultură are răspunsuri la întrebările „Cine sunt eu? Ce înseamnă să fii om?” Se spune că ești o ființă separată, printre alte ființe separate, într-un univers care este separat de tine, de asemenea. Că tu ești ceva separat de mine, ca planta aceea e ceva separat de tine, că fiecare lucru este separat de restul lucrurilor. Și această poveste a sinelui într-adevăr creează lumea noastră.

Atâta timp cât te consideri o entitate separată, într-o lume în care mai există multe alte entități, specii, toate separate, atunci e normal să simți că universului nu ii pasă de tine. Și să privești lumea ca pe un mediu ostil, în care doar câtorva persoane le pasă dacă tu exiști sau nu. În aceste condiții este natural să îți dorești să controlezi cât mai multe lucruri din lumea care te înconjoară. Ai vrea să ai putere asupra altor ființe și să poți controla aceste capricioase și arbitrare forțe ale naturii care ar putea să te extermine în orice moment.

Ei bine, această poveste începe să fie depașită. Nu mai rezonăm cu ea, și mai mult decât atât, metodele de control pe care le folosim încep să declanșeze tot felul de crize. Iar acesta este un lucru bun, ne oferă șansa de a evolua, de a trece la o nouă poveste a sinelui și o nouă poveste a umanității.

Economia spirituală

banii nu aduc fericireaBanii sunt doar o convenție. Ei nu au o valoare prin ei înșiși. Au valoare pentru că oamenii au convenit să le dea o valoare. Economiștii îți vor putea explica ce FAC banii, că facilitează schimbul, că îi utilizezi pentru a evalua bunurile și a păstra evidența lor. Acum poți să scrii niște numere pe o bucată magică de hârtie pe care o numești CEC, și ea îți poate umple casa cu o abundență de bunuri. Poți deasemenea sa provoci suferință pentru mii de oameni dacă ești unul dintre inițiații la cel mai înalt nivel în arta magiei banilor.

Sărăcia este integrată în sistemul monetar. Aceasta apare din cauza modului în care banii sunt creați, ca purtători de dobândă și datorie. Oricând o bancă împrumută bani, sau când se tipăresc bani noi, aceștia vin împreună cu o cantitate corespunzătoare de datorie. Iar datoria, din cauză că vine cu o dobandă, este întotdeauna mai mare decât suma de bani inițială. În esență, sistemul aruncă oamenii în concurență unii cu altii, pentru că niciodată nu vor fi suficient de mulți bani în circulație.

Creșterea este un alt lucru care este încorporat în sistemul nostru monetar. Daca ești o bancă, vei împrumuta bani numai persoanelor care vor crea noi bunuri și servicii, prin care vor obține profitul necesar pentru acoperirea datoriei. Nu vor împrumuta cuiva care nu creează bunuri și servicii. Deci, banii se duc spre cei care vor crea și mai multi bani. Dar creșterea economică presupune că trebuie să iei ceva din natură și apoi să îl transformi într-un produs, sau să iei ceva ce până acum se oferea gratuit, ca un cadou, și să îl transformi într-un serviciu.

apa potabila gratis? In curand, o amintireTrebuie să găsești ceva ce oamenii primeau până acum pe gratis sau își făceau singuri, să le iei acel lucru și apoi să îi convingi cumva să îl cumpere. Prin transformarea lucrurilor în marfuri, suntem îndepărtați de natură și în același timp suntem înstrăinați de comunitate. Privim natura ca pe o gramadă de lucruri care pot fi vândute. Și asta ne transformă în niște singuratici și ne lasă cu multe nevoi umane nesatisfăcute. Dacă ai bani, ai putea încerca să-ți astâmperi aceste nevoi prin cumpărături (terapie prin shopping, anyone?), sau prin acumularea de bani în sine. Însă acum, după cum ai observat, ne cam apropiem de finalul acestei povești, creșterea aceasta pe care o consideram infinită a început să se termine: planeta noastră nu mai are resurse cu care să susțină o creștere și mai mare. De aceea crizele cu care ne confruntăm în prezent nu vor disparea.

Societatea bazată pe daruri

Unul dintre lucrurile pe care le tot povestesc este despre sentimentul pe care l-am avut ca și copil, cum că ceva nu este în regulă cu lumea în care trăim. Cred că majoritatea copiilor au avut un sentiment asemănător, că lucrurile nu ar trebui să fie în acest fel. De exemplu, că nu ar trebui să urăști ziua de luni, că nu ar trebui să te bucuri atunci când poți să tragi chiulul de la școală. Normal ar fi să iubești fiecare zi din viața ta. Să mergi la școală și să înveți lucruri noi și interesante ar trebui să fie un lucru plăcut.

Nu am câștigat nici unul din lucrurile care ne țin într-adevăr în viață sau care ne aduc o viață mai bună. Nu am câștigat aerul. Nu ne-am câștigat nașterea. Nu am câștigat dreptul de a respira. Nu am câstigat planeta care ne oferă hrană. Nu am câștigat soarele. Adânc în subconștientul nostru, cu toții simțim recunoștința pentru toate aceste lucruri, deoarece la un anumit nivel știm că nu am câștigat nimic din toate acestea. Știm că viața este un dar.

economia bazata pe daruriIar dacă știi că ai primit un cadou, atunci reacția naturală este recunoștința, dorința de a dărui la rândul tău. Într-o economie bazată pe daruri oamenii nu mai sunt în concurență cu toata lumea, așa cum sunt în economia noastră monetară. Într-o societate bazată pe daruri, dacă ai mai mult decât îți este necesar, îl dăruiești cuiva care are nevoie. Acesta este modul în care îți vei obține statutul social. Și tot așa se creează și senzația de securitate. Pentru că dacă ai oferit oamenilor motive de a-ți fi recunoscători, atunci ei vor avea grijă de tine la rândul lor.

Dacă nu vom dărui, atunci nu vom avea o comunitate. Ne-am convins de acest lucru pe măsură ce în societatea noastră banii au devenit tot mai importanți: noțiunea de comunitate a început să dispară. Oamenii simt nevoia ei, însă nu poți avea o comunitate viabilă într-un sistem monetizat. O comunitate presupune ca oamenii să se bazeze unii pe alții. Oamenii doresc să dăruiască, și în cazul în care s-ar putea elibera de bani, ar face-o. Dar banii sunt în mod constant o piedică pentru acest lucru.

Oamenii spun: „Oh, mi-ar plăcea să fac acest lucru, dar oare îmi pot permite să-l fac? Este el practic?”. Banii ne împiedică să ne gândim: „Ce lucruri frumoase aș putea face cu adevărat? Ce anume simt că îmi e destinat să fac? Aș putea să creez grădini de care să se ocupe persoanele fără adăpost, pentru a le asigura hrană și pentru a-i ajuta să se reconecteze cu natura? Aș putea să curăț un loc de deșeuri toxice?” Ce ai face tu? Ce lucruri frumose ai face TU? Oare de ce nu este practic să faci aceste lucruri? Și de ce nu există bani pentru aceste lucruri?

Schimbarea

O economie care se bazează pe principiul dăruirii este o economie care se fundamentează pe adevăr. Sarcina care ne așteaptă este de a alinia banii la adevarata valoare a darurilor noastre. Vom avea nevoie de un mecanism foarte diferit pentru crearea de bani și pentru circulația acestora. Acesta include lucruri cum ar fi dobânda negativă, care inversează efectele de camătă. Lucruri cum ar fi internalizarea costurilor, astfel încât să nu mai poți polua în timp ce altcineva, sau generațiile viitoare să plătească daunele. Acesta include distribuția bogăției care vine de la ceea ce ar trebui să fie un bun comun – pământul, apa, patrimoniul nostru cultural.

Ce este necesar ca să renunțăm la sistemul monetar actual? Ei bine, sistemul actual oricum funcționează din ce în ce mai greu. Creșterea poate fi menținută doar cu costuri care sunt din ce în ce mai mari. Oricât de mult ne-am strădui, nu vom reuși să obținem o creștere economică tot mai mare, necesară pentru a face sistemul să funcționeze în continuare. Și acest lucru creează din ce în ce mai multă sărăcie și suferință în lume. Oamenii nu mai pot îndura. Chiar și elitele, câstigătorii acestui concurs artificial, nu mai au motive de mulțumire. Sistemul nu mai funcționează nici pentru ei ca și până acum.

Eu cred că vom asista la o serie de situații de criză, fiecare mai severă decât ultima. Și la fiecare situație de criză vom avea de făcut o alegere colectivă: vom renunța la acest „joc” și ne vom trece de partea „oamenilor”? Sau vom ține și mai strâns cu dinții de sistemul corupt? Depinde doar de noi să alegem în ce moment ne vom trezi.

Maturizarea

A fost acest sistem doar o mare greșeală? Aceasta este o întrebare bună, și e posibil să crezi de multe ori că așa a fost, când te uiți la ororile care au avut loc pe acest Pământ, și care sunt în curs de desfășurare chiar și acum. Iar unii oameni se gândesc: „aș fi vrut să nu fi făcut parte din ce se întamplă acum; civilizația pare o greșeală imensă”.

Esti ferm convins ca ai nevoie?

Am realizat că toată această cale a separării nu este doar o greșeală, ci parte a unui proces mai larg. A început, cred, cu mișcarea de mediu, în anii 1960, care a fost prima trezire a conștiinței maselor. Apoi astronauții au făcut prima ieșire în spațiu și au atins apogeul separării de planeta noastră. Iar fotografiile pe care le-au trimis, cu Pământul văzut din spațiu, trezesc iubirea în noi chiar și astăzi.

Deci începem sa ne îndrăgostim din nou de Pământ. Aceasta este o primă parte a tranziției noastre spre vârsta adultă. Urmează perioada zbuciumată a pubertății, atunci când lumea veche se destramă, și o lume nouă se naște. Până acum, umanitatea a fost ca un copil, care s-a jucat și și-a dezvoltat abilitățile, dar încă nu a apucat să le folosească cu adevărat.

Ne-am tot prostit, jucându-ne cu darurile noastre tehnologice și culturale, pe care între timp le-am tot dezvoltat. Acum suntem la începutul maturității noastre și este timpul să folosim aceste daruri pentru adevărata lor menire. Pentru început, asta ar însemna să încercăm să reparăm stricăciunile pe care le-am creat deja. Și avem o mulțime de răni de vindecat, lucru care este aproape imposibil de realizat. Ai putea spune că într-adevăr suntem pe punctul de a creea un miracol aici, pe Pământ.

Spun ca este imposibil de făcut, din perspectiva veche de întelegere a realității, dar este perfect posibil dacă privim realitatea dintr-o perspectivă nouă. De fapt, aceasta schimbare a modului în care privim lucrurile este chiar obligatorie. Iar orice altceva decât acesta schimbare, nici măcar nu are rost să încercăm.

Nota: textul de mai sus este traducerea mesajului lui Charles Eisenstein, din scurt-metrajul „Sacred Economics”.

(surse foto: 1, 2, 3, 4)

Recomandă:
Articol din categoria
De pe net, Ecologie
6 Comentarii
  1. doina dimitriu permalink

    fiecare persoana are portia sa de lupta cu vicisitudinile vietii dar nu trebuie sa piarda compasiunea,disponibilitatea,nu poate fi atat de greu sa contribuim ,cu ceea ce stim sau avem,hai,dezmortiti va

  2. rodica voican permalink

    unii oameni s-au obisnuit doar sa primeasca, fara sa dea nimic in schimb sau poate mai rar.

    • E adevarat, insa ai observat cat de pretuiti sunt acesti oameni de cei din jur, sau cat de fericita este viata lor? 🙂

  3. rodica voican permalink

    cred ca m-ai inteles gresit. eu ma refeream la cei care nu ofera nimic in schimbul primirii a ceva, nici macar un multumesc. primesc si intorc spatele. am mai intalnit oameni din astia. si astfel, cum putem spune ca sunt de apreciat? fericiti? poate,dar nici atat, ci mai degraba, ignoranti si nepasatori.

    • Ups, se pare ca am fost eu prea subtil. Tocmai asta spuneam, ca daca te uiti mai atent la acesti oameni, observi ca nu sunt nici apreciati de cei din jur, nici nu se bucura de prieteni adevarati, si nu sunt nici fericiti. Deci isi primesc singuri pedeapsa pentru faptul ca nu stiu sa isi arate recunostinta.

  4. Cornel Jipa permalink

    Cu toti stim ca atunci cand primesti ai o satisfactie. Mi se se pare infinit mai accentuata aceasta satisfactie cand, daruind ceva de care tu nu mai ai nevoie, creezi o imensa multumire persoanei care are nevoie de acel lucru.

Lasă un comentariu

Observaţie: Este permisă codarea XHTML.